• b13.jpg
  • b10.jpg
  • b9.jpg
  • b11.jpg
  • b12.jpg
  • b6.jpg
  • b7.jpg
  • b5.jpg
  • b4.jpg
  • b8.jpg
  • b3.jpg
Home > Vonulási blog > Migraţia acvilelor ţipătoare mici

Migraţia acvilelor ţipătoare mici

AddThis Social Bookmark Button

There are no translations available.

În cadrul proiectului LIFE „Conservarea acvilei ţipătoare mici în România”, membrii Asociaţiei Grupul Milvus au montat în anul 2010 transmiţătoare satelitare pe şase acvile (trei juvenili şi trei adulţi): Adél, Béni, Jakab, Arthur, Benjámin şi Cingár.

Datorită transmiţătoarelor satelitare am putut afla când a pornit fiecare dintre păsări în migraţie (tabelul 1). În anul 2010, data începerii migraţiei s-a întins pe un interval relativ mare de timp: 6-22 septembrie. Puii au fost mai grăbiţi şi au pornit la drum cu 2-10 zile înaintea părinţilor.

 

Acvile

Adél

Béni

Jakab

Arthur

Benjámin

Cingár

Data plecării (2010)

6.IX

12.IX

22.IX

17.IX

14.IX

12.IX

Tabel 1: Datele de pornire în migraţie a celor 6 acvile monitorizate în proiectul LIFE

Datele furnizate de transmiţătoarele satelitare ne indică faptul că în prezent păsările au pornit din nou în migraţie către casă din zonele de iernare din sud-estul Africii. Arthur se află în Republica Democrată Congo, Benjámin în Zambia iar Cingár a rămas în zona Africii de Sud. Béni, singurul dintre juvenili al cărui emiţător mai transmite date, se află în Africa de Sud.

Curiozităţi din migraţia acvilelor

Migraţia adulţilor

Adulţii, mai conservatori din fire, au urmărit în general aceeaşi cale de migraţie cunoscută din literatura de specialitate. Ruta de migraţie clasică a acvilelor ţipătoare mici parcurge zona Balcanilor, trece peste Asia Mică (Turcia), apoi traversează canalul de Suez către Africa, urmând coasta estică a continentului (figura 1).

Figura 1 Căile de migraţie ale păsărilor adulte pâna la data de 7 ianuarie 2010 (Arthur – albastru, Benjámin – portocaliu, Cingár – negru)

Migraţia juvenililor

Spre deosebire de adulţi, juvenilii au urmat fiecare calea lui proprie de migraţie (figura 2).

 

Figura 2 Căile de migraţie ale puilor pâna la data de 7 ianuarie 2011 (Adél – negru, Béni –verde, Jakab – roşu)


adel
adel adel
Adél, ghinionista, nu a reuşit să găsească calea de trecere dinspre Asia Mică spre Africa, peste golful Suez. Se pare ca Adél (figura 3) avea probleme serioase cu orientarea - a evitat spre Vest strâmtoarea Bosfor către Asia trecând peste strâmtoarea Dardanele şi a facut un ocol destul de mare prin vestul Turciei. O dată chiar a ieşit pe o insulă din largul Mării Egee. Se pare că peninsula Sinai este ca o capcană pentru acvilele „dezorientate”. Păsările cu experiență trec în Africa prin nordul peninsulei, unde nu trebuie să zboare peste mare, decât peste canalul Suez. Păsările care nu trec pe aici și se aventurează mai spre sud, trebuie să treacă golful Suez, un obstacol pe care numai în condiții favorabile de vânt îl pot depăşi. Peisajul nu este bun pentru hrănire (fiind în mare parte deşert), iar fiecare zi care trece fără ca pasărea să reușească trecerea peste golf îi scade șansele de supraviețuire. După mai multe încercări nereuşite de identificare a drumului către Africa, Adél, s-a îndreptat spre staţia de epurarea apei din oraşul Sharm-el-Sheik, din Egipt. Pasărea a murit pe data de 15 octombrie 2010, cel mai probabil din cauza consumului repetat de apă reziduală.

Jakab-photo by ...
Jakab-photo by Kósa Ferenc Jakab-photo by Kósa Ferenc
Jakab, îndrăzneţul, după ce era să aibă şi el soarta lui Adél, prins în capcana peninsulei Sinai, şi-a urmat, cu puţin noroc, propriul drum. Din zona Golfului Suez puiul a urmat calea de migraţie a acvilelor de stepă (Aquila nippalensis), de-a lungul coastei estice a Mării Roşii, prin Pensinsula Arabică, şi a trecut în Etiopia pe deasupra strâmtorii Bab-el-Mandeb. Jakab (figura 4) şi-a petrecut iarna pe teritoriul Etiopiei, fără să mai migreze către sudul Africii, acolo unde s-au îndreptat celelalte acvile ţipătoare mici.

 

 

 

Béni, exploratorul, după trecerea cu succes a canalului de Suez, în loc să se îndrepte către sud, a cotit brusc către vest, îndreptându-se către deşertul Sahara. Deşi puţini i-au dat şanse să treacă de infernul Saharei, a reuşit într-un timp relativ scurt să depăşească acest obstacol. Tot Béni (figura 5) este deţinătorul mai multor recorduri: cea mai mare viteză (92 Km/h), cea mai mare distanţă parcursă într-o singură zi (511,7 km) şi cei mai multi kilometri parcurşi în total în migraţie (13869,17 km pâna la 06.01.2011).

 

 

Transmiţătoarele satelitare

Dispozitive mici dar eficiente (cântăresc numai 45 de grame), transmiţătoarele satelitare ne dau informaţii importante legate de aria de mişcare a păsărilor şi utilizarea habitatului speciei. Nu întotdeauna veştile primite de la aceste dispozitive sunt bune. Spre exemplu, cu ajutorul lor am aflat că Adél a murit în Peninsula Sinai. Transmiţătorul lui Jakab a trimis date numai până la data de 20 decembrie 2010, fiind două posibile explicaţii: defectarea emiţătorului sau moartea păsării.

Datele primite de la transmiţătoarele satelitare ne indică vitezele şi altitudinile de zbor, precum şi distanţele parcurse de cele 6 acvile.

 

Vitezele de zbor

Deoarece transmiţătoarele înregistrează vitezele de zbor ale păsărilor, s-au putut determina viteza medie şi cea maximă de zbor a acvilelor (tabelul 2). Viteza medie de zbor din timpul migraţiei de toamnă (2010) s-a situat între valorile 20-50 km/h.

 

Acvile

Béni

Cingár

Benjámin

Arthur

Adél

Jakab

Vitezele maxime de zbor

92 km/h

85 km/h

82 km/h

82 km/h

73 km/h

72 km/h

Tabelul 2. Vitezele maxime de zbor realizate de cele 6 acvile monitorizate în proiectul LIFE

Altitudini atinse

Pe lângă vitezele de zbor, transmiţătoarele montate în cadrul proiectului LIFE înregistrează şi altitudinile de zbor (tabelul 3). Altitudinea medie de zbor s-a situat între valoriile 867-1031 m, iar altitudinea maximă atinsă a fost de 2041 m.

 

Acvile

Adél

Béni

Jakab

Arthur

Benjamin

Cingár

Altitudine max.

1975 m

1969 m

1990 m

2041 m

1950 m

2007 m

 

Altitudine medie

867 m

1078 m

943 m

1119 m

1031 m

1159 m

 

Tabelul 3. Altitudiniile de zbor la acvilele ţipatoare mici monitorizate în proiectul LIFE (2010)

Distanţele parcurse

Majoritatea acvilelor ţipătoare mici parcurg în migraţie peste 10.000 de km până în zonele de iernare din sud-estul Africii (tabelul 4). În medie, distanţele zilnice parcurse de cele 6 acvile au fost de 200 de km/zi. Distanţa maximă zilnică a fost parcursă de Béni care în data 26.10.2010 a zburat 511,7 km.

 

Acvile

Adél

Béni

Jakab

Arthur

Benjamin

Cingár

Distanţă parcursă (km)

4894,10

13869,17

7963,10

12735,48

10469,16

11893,51

Pâna la data de:


2010.10.12 ora 7:00

2011.01.06

ora 13:00

2010.12.20 ora 12:00

2011.01.07 ora13:00

2011.01.06 ora 13:00

2011.01.06 ora 16:00

Tabelul 4. Distanţe parcurse de acvilele ţipătoare mici monitorizate în proiectul LIFE (2010)

Urmărirea acvilelor echipate cu transmiţătoare prin satelit va continua pe toată perioada cât păsările se vor afla în Africa, dar şi ulterior, pe perioada drumului lor înapoi către România.

Informaţiile de mai sus se bazează pe datele furnizate de dl. Kósa Ferenc, expert în analiza şi interpretarea datelor satelitare în cadrul proiectului LIFE.

Which is the best web hosting? Read my just host review and compare it with ipage. Find a reliable hosting provider.
Joomla Templates by Joomla Hosting